Sagesse oblige...

Cunoaşterea implică toleranţa: să cunosc înseamnă să înţeleg, iar să înţeleg înseamnă să accept.

luni, 3 august 2009

Boema Micului meu Paris

Poate ar trebui să spun „boema Micului meu Buenos Aires“... dar nu, nu merge. În Bucureşti, tango-ul nu are tradiţie, chiar dacă numărul de dansatori creşte sub ochii mei, de la o săptămână la alta. Parfumul de gramofon al melodiilor, vocile romanţate, clădirile istorice în care dansăm adesea, la miez de noapte, mă fac să mă gândesc la Micul Paris al bunicelor mele... în care tango-ul avea totuşi un loc, pentru că îmi amintesc versurile pe care le-am învăţat în copilărie, de pe viniluri:

„Un bă-iat de-o fată s-a-ndrăgit când-va
Şi de-atunci vi-sa doar iubiiire...“


Iulian Mîţa - „Dancing“, 2009, 35x25 cm


A venit tocmai la timp ca să-mi completeze nonconformismul dat de meditaţii şi celelalte excentricităţi. Tango poleieşte boema oraşului meu... tot ce înconjoară acest dans dedicat frumosului trebuie să fie de asemenea frumos: rochii capricioase şi pantofi cu toc... machiaj... bijuterii... lumini nehotărâte răsfăţându-se în oglinzi... râsete, complimente, îmbrăţişări... etichetă...

Tango are un efect de drog, ca „mirodenia“ lui Frank Herbert sau ca frunzele de „quichos“ ale lui Mihail Grămescu... consumă şi în acelaşi timp energizează, trage cortina peste dificultăţile zilei pentru a inspira emoţii şi pasiuni nocturne, la fel de vibrante şi efemere ca măsurile pe care dansăm... Se potriveşte perfect în contextul ăsta de criză, aşa cum s-a potrivit, probabil, şi în perioada războiului, când alunga ce era sumbru în ieri şi mâine şi ţinea oamenii ancoraţi în senzualitatea clipei de acum...

Oamenii sunt vii la tango... ca şi la meditaţie. Şi nu învie doar seara, aşa cum fac zombies de discotecă, ci sunt vii tot timpul. Spun asta pentru că pe unii dintre ei îi cunosc, lumile se intersectează... mă împiedic aici, ca şi la meditaţii şi peste tot unde se întâmplă ceva care îmbogăţeşte fiinţa, de prietenii mei psihologi, traineri şi coachi, deja dansatori avansaţi! Dar mai sunt şi medici, şi ingineri, şi artişti... mai ales artiştii fac parte integrantă din boemă, pentru că lasă urme frumoase pe unde trec: Oana şi Augustin născocesc obiecte decorative jucăuşe... Iulian, o serie de tablouri cu tango şi portrete ale motanului Shiba, mascota Milongaviaţiei...

Da, ce frumos... în Aviaţiei, pe stânga (chiar pe stânga!), într-un simplu apartament, e un ring de dans pentru tangueros. Fără să fie excesiv de tare, muzica străluceşte peste stradă ca un far hipnotic... te ghidează către o oază de boemă care dă farmec întregului cartier, şi unde băieţii şi-au bătut capul cu pantofii mei nepotriviţi pentru tango doar pentru ca eu să pot sa dansez...

Îmi place că am un Mic Paris, în care boema se simte la ea acasă... Dar, ca şi alţi prieteni ai mei, aştept ziua în care milonga va coborî din saloane în stradă, în plină lumină. Ca ring de dans, Micul Paris nu va mai fi mic deloc, iar boema va avea şansa să vindece subconştientul colectiv de toate crizele de „corazón prosaico“!

Girafa creată de Oana şi Augustin, plecată în călătorie personală

Alegerea de a trăi ca femeie - o putem susţine?


Răzvan Mitulescu - „Minotaur“, pix pe carton, 18x30 cm, Milano, 2001

Ultimele articole de-a dura

...EXPERIENCE IS THE THING...

Fabrica de tango

Din colecţia mea de citate

ECKHART TOLLE

„Abandonarea înseamnă acceptarea interioară a stării de fapt, fără rezerve. (...) Abandonarea nu transformă ceea ce există deja, cel puţin nu în mod direct. Abandonarea vă transformă pe dumneavoastră. Când dumneavoastră v-aţi schimbat, se schimbă şi lumea dumneavoastră în întregime, pentru că lumea este o simplă reflectare. (...)
Dacă v-aţi uitat în oglindă şi nu v-a plăcut ce aţi văzut, ar trebui să fiţi nebun ca să atacaţi imaginea din oglindă. Este exact ceea ce faceţi când vă aflaţi într-o stare de neacceptare. Şi, desigur, dacă atacaţi imaginea, vă atacă şi ea la rândul ei. Dacă acceptaţi imaginea, indiferent care este aceasta, dacă aveţi o atitudine prietenoasă faţă de ea, nu poate să nu devină şi ea prietenoasă cu dumneavoastră. Iata cum schimbaţi lumea.“


- din Puterea prezentului: ghid de dezvoltare spirituală, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008

Ceea ce dai lumii se întoarce la tine

Who's afraid of the big bad wolf?

Mihaela Miroiu inspiră Europa

Iulian Mîţa - „Maternitate“, 2009, 85x80 cm

Radio Whisper - Şoapta ta de muzică

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Din colecţia mea de citate

JEROME K. JEROME

„Există doar o singură povestire (...). Stăm la mesele noastre de lucru şi scriem şi scriem, dar povestirea este întotdeauna aceeaşi. Oamenii au spus-o şi tot ei au ascultat-o cu mulţi ani în urmă; ne-o spunem unul altuia astăzi. Ne-o vom spune unul altuia şi peste o mie de ani de aici înainte, iar povestea este aceasta: Trăia odată un bărbat, iar o femeie îl iubea.“

„Este un basm pe care l-am citit cu mulţi, mulţi ani în urmă şi nu a încetat niciodată să mă urmărească. Spune cum un băieţel s-a urcat odată pe un curcubeu. Iar la capătul curcubeului, exact în spatele norilor, a găsit un oraş minunat. Casele sale erau din aur, străzile lui erau pavate cu argint, iar lumina care strălucea deasupra lui era asemeni luminii care cade asupra lumii adormite în zori. În acest oraş erau palate atât de frumoase încât îţi satisfăceau toate dorinţele, numai să le priveşti. Templele erau atât de perfecte, încât cei care îngenuncheau în ele erau curăţaţi de păcate. Şi toţi oamenii care locuiau în acest oraş minunat erau mari şi buni, iar femeile mai frumoase decât femeile din visul unui tânăr. Iar numele oraşului era Oraşul lucrurilor pe care oamenii au vrut să le facă.“

- din Arta de a nu scrie un roman, Ed. Junimea, 1987, în original Novel Notes

Cu Eddie: mica cititoare şi marele scriitor

Lăsaţi vocea asta să vă surprindă: Vitas Bumac

Train of Trainers

Din colecţia mea de citate: lecţia de seducţie

ANTOINE DE SAINT-EXUPÉRY

„- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă ...
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist.
- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
- A! Iartă-mă, rosti micul prinţ.

Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă „a îmblânzi“? (...) Ce trebuie să fac?
- Trebuie să ai foarte multă răbdare - răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine...

Astfel, micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape (...), vulpea zise:
- Iată care-i taina mea, e foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

- Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor - spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.“


Puteţi citi textul integral, ilustrat cu desenele autorului, la http://www.miculprint.go.ro/

THE REAL MEATRIX: Vitele distrug Terra - Fapte şi cifre

Din colecţia mea de citate

ANTHONY ROBBINS

„Laptele matern conţine 2,38% proteine la naştere şi se reduce la 1,2-1,6% în decurs de 6 luni. Asta-i tot. De unde atunci ideea că fiinţele umane au nevoie de cantităţi masive de proteine?
(...)
Care este cel mai măreţ plan de marketing din lume? Este acela prin care să-i faci pe oameni să creadă că vor muri dacă nu-ţi folosesc produsul. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu proteinele. (...) Ce foloseşte organismul vostru pentru a obţine energie? Mai întâi fructoză din fructe, legume şi muguri germinaţi. Apoi amidon. Apoi grăsimi. Ultimul lucru de care are nevoie pentru a produce energie este proteina. (...) Ce părere aveţi despre ideea că proteina ajută la creşterea rezistenţei? Greşit. Excesul de proteine provoacă în organism exces de azot, care provoacă oboseală. (...) Dar ce părere aveţi despre faptul că proteinele ajută la formarea oaselor puternice? Din nou greşit. Este tocmai opusul. Consumul exagerat de proteine este mereu legat de osteoporoză, înmuierea şi slăbirea oaselor. Oasele cele mai zdravene de pe planeta noastră le au vegetarienii.“

- din Putere nemărginită, Ed. Amaltea, Bucureşti, 2001

Aţi fi visat la un asemenea spectacol al perfecţiunii fizice?

Susţin BiOS!

BiOS - căştile care ţin cont de creier

Asta vreau sa fac la 80 de ani!

Răzvan Mitulescu - „Fabrica de fluturi“, cărbune pe carton, 70x70 cm, 2005, Bucureşti

Un loc în care oamenii îşi explorează limitele prin creaţie aici şi acum

Modelul meu feminin: Doris Day în Pillow Talk

Modelul meu masculin: Edward Norton in Iluzionistul

Hai s-o facem, România!



















© Bun venit și mulțumesc pentru interesul acordat blogului meu! Materialele publicate aici sunt originale și protejate de legea drepturilor de autor. Dacă doriţi să reproduceţi textele sau ilustraţiile de pe acest site în scopuri necomerciale, este suficient să citaţi sursa: http://www.luxinside.blogspot.com/. Pentru reproducerea textelor şi ilustraţiilor în scopuri comerciale (și/sau pentru imaginile hi rez) vă rog sa mă contactaţi la luciana@home.ro .