Era ianuarie 2012, și recitesc cu plăcere răspunsul
entuziast al lui Liviu, marele meu susținător în ale scrisului: „Am citit un
tango! De fapt am ascultat un tango. Nu
bănuiam că 'tango' poate înflori și ca gen poetic.“
Ei, în dubla calitate de
poetă și dansatoare, eu bănuiam, firește, dar l-am scris doar când a venit
singur, inspirat de doi dintre minunații prieteni cu care mă bucur să dansez
până în ziua de azi - avem conexiune, cum ne place să spunem, în jargon...
De atunci, versurile au mai
suferit ceva modificări, până când au ajuns la forma care poate fi arătată și
care sper să vă însuflețească și pe voi... „Tango“ este pronunțat cu accent pe
prima silabă, așa cum este corect în limba spaniolă și așa cum a fost preluat
în lumea dansului.
Vă invit, pe cei cunoscători,
să descoperiți metaforele despre milonga, cabeceo, îmbrățișare, protocol, marcă, conexiune, roluri... și
sper ca măcar unii dintre voi să fiți transportați, pentru un minut sau două,
acolo, în sală, pe ring, pe o melodie care vă place, în brațele cuiva care vă
place, și, dansând cu inima, să spuneți, împreună cu
mine: „Acesta e tango!“
Acesta e tango!
Se lasă seara
Să te-ntâlnesc din nou,
Se lasă seara
Ca să dansăm din nou...
Începe seara,
Nu știu cum va sfârși:
Voi aștepta sau te voi răsplăti?
Orchestra cântă,
Privirea ta mă vrea,
Orchestra cântă
Și mângâi palma ta,
O voce cântă
De dragoste și dor...
Mă-nchide brațul tău într-un fior...
Interludiu:
Să dansez toată seara cu tine aș vrea:
Tango, vals sau milonga...
Și când seara se stinge, tot cu tine-aș dansa
Cumparsita... La Cumparsita...
Fără cuvinte
Călătorim în doi,
Fără cuvinte
Mi-arăți emoții noi –
Nu sunt cuvinte,
Cu trupul îmi vorbești,
Cu el îmi ceri, cu el mă ocrotești!...
Un fel de vrajă
Cu tine m-a unit,
Un fel de vrajă,
Subtil, m-a cucerit!...
Ce soi de vrajă
Mă face să visez
În brațele iubite când dansez?