Sagesse oblige...

Cunoaşterea implică toleranţa: să cunosc înseamnă să înţeleg, iar să înţeleg înseamnă să accept.

miercuri, 27 februarie 2008

Lumea mea e magică

21 decembrie 2007. Sunt în tren, merg spre Predeal. Am prins bilet abia la accelerat, la rapid se vânduseră toate. Şi, pentru că e accelerat, e frig. M-am îmbrăcat relativ lejer, convinsă că o să merg cu unul din trenurile noi, în care temperatura e uneori exagerat de ridicată. Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de pe şine.

E un tren vechi, cu compartimente de opt persoane, care îmi aminteşte de cântecele de tabără şi de gustul explorării, de emoţiile în faţa necunoscutului. Dar e un tren în care e frig, şi din cauza asta n-am stare.

În compartiment mai e doar o fată, restul sunt bărbaţi. Unul dintre ei deschide vorba, întrebându-se dacă peste tot o fi la fel de frig, sau doar în vagonul nostru. Oamenii înclină să creadă că tot trenul e îngheţat.

Eu nu presupun nimic, dar am chef să fac măcar o reclamaţie. Poate chiar iese ceva din asta! În mintea mea, lucrurile sunt simple: sun la CFR, iar CFR-ul îl sună pe conductorul trenului – că în ziua de azi toţi au mobile, ar fi culmea să nu aibă tocmai un conducător de tren – şi îi spune: „Dă, mă, şi tu drumu’ la căldură în vagonu’ 3!“.

Da, e simplu să crezi, când lucrezi în domeniul privat, că problemele se pot rezolva din două telefoane. Sun un amic de la CFR şi-i cer un număr de la relaţii cu publicul. Există doar un 0800..., dar la un asemenea număr nu pot să sun de pe mobil!

Dacă tot l-am prins, însă, îl întreb:
– E posibil să fie oprită căldura din greşeală, iar cineva să-i dea drumul?
– Da, zice amicul, e posibil, vorbeşte cu naşu’, că el o să te ajute.

Cei şase bărbaţi din compartiment mă privesc amuzaţi cum mă pregătesc să plec în explorare, iar unul îmi zice:
– E o defecţiune. Ce, n-ar fi dat ei drumul la căldură, dacă se putea?
– Probabil că aveţi dreptate, răspund, dar nu pot să stau degeaba (mai ales când vă văd aşa de resemnaţi, completez în gând).

Plec, şi descopăr că în vagonul 4 şi în vagonul 2 e o climă cât se poate de temperat-confortabilă. În vagonul 2 dau nas în nas cu naşul.
– Da, zice el, ştiu despre ce e vorba, a mai venit o fată să-mi spună.

Doar o fată?!! Dintr-un vagon de o sută de locuri, plin ochi, şi după o oră de la plecare, doar două fete s-au gândit să acţioneze?!
– O să dureze cam 20 de minute până se încălzeşte, zice naşul, iar eu mă întorc cu vestea cea bună la tovarăşii mei de compartiment.

După cel mult un sfert de oră, anunţ entuziastă:
– A început să se încălzească!
– Ţi se pare, zice unul.
– Ba nu, insist, se simte aici, sub banchetă!
Tipul din faţă îşi strecoară mâna pe lângă picioarele mele şi confirmă.
– Numai la tine e, zice, şi mă priveşte ciudat, de parcă aş fi făcut intenţionat.
– Eu m-am luptat pentru asta, îi răspund, mândră de mine şi cochetă, convinsă că în curând va fi la fel de cald peste tot.

Ei bine, nu! Încă o oră şi ceva, până când am coborât la Predeal, în compartimentul nostru venea căldură doar de sub locul meu, restul radiatoarelor abia dacă se simţea. Cei şase bărbaţi (fata coborâse la Ploieşti) mă ţineau sub observaţie cu priviri uimite. Şi doar nu făcusem nimic mai mult decât ceea ce era omeneşte posibil!

Cred că lecţia acestei călătorii e evidentă...: ne putem schimba soarta în fiecare clipă!

Vă iubesc şi vă doresc tuturor să duceţi căldura cu voi, oriunde aţi merge.

2 comentarii:

Razvan spunea...

magic could be...romanii au o vorba nu prea optimista, ca de altfel multe vorbe "intelepte" din popor: cu o floare nu se face primavara.
asa o fi, dar floarea aia imi spune totusi ca primavara e pe aproape.

Luciana spunea...

Dragă Răzvan,

Am strâns deja un braţ de asemenea flori, dar mi-e greu să le arăt lumii, caci mă tem să nu mi le deoache oarecine... Deocamdată le dezvălui, cu fereală, câtorva suflete bune din preajmă şi, pe cele mai strălucitoare, jurnalului... Dacă ne-am putea întâlni, într-un timp telefonic comun şi liniştit, ţi-aş povesti cât de hazoasă a fost întâlnirea mea cu Dumnezeu cel viu, chiar zilele acestea! O străfulgerare scurtă, între două dimineţi şi o carte. Încă nu pot cuprinde cu mintea binecuvântarea care mi s-a dat, dar va veni şi ziua aceea, şi atunci voi merge spre oameni şi le voi spune, le voi scrie, le voi dansa puterea unui bob de muştar: „El Este!“.

Alegerea de a trăi ca femeie - o putem susţine?


Răzvan Mitulescu - „Minotaur“, pix pe carton, 18x30 cm, Milano, 2001

Ultimele articole de-a dura

...EXPERIENCE IS THE THING...

Fabrica de tango

Din colecţia mea de citate

ECKHART TOLLE

„Abandonarea înseamnă acceptarea interioară a stării de fapt, fără rezerve. (...) Abandonarea nu transformă ceea ce există deja, cel puţin nu în mod direct. Abandonarea vă transformă pe dumneavoastră. Când dumneavoastră v-aţi schimbat, se schimbă şi lumea dumneavoastră în întregime, pentru că lumea este o simplă reflectare. (...)
Dacă v-aţi uitat în oglindă şi nu v-a plăcut ce aţi văzut, ar trebui să fiţi nebun ca să atacaţi imaginea din oglindă. Este exact ceea ce faceţi când vă aflaţi într-o stare de neacceptare. Şi, desigur, dacă atacaţi imaginea, vă atacă şi ea la rândul ei. Dacă acceptaţi imaginea, indiferent care este aceasta, dacă aveţi o atitudine prietenoasă faţă de ea, nu poate să nu devină şi ea prietenoasă cu dumneavoastră. Iata cum schimbaţi lumea.“


- din Puterea prezentului: ghid de dezvoltare spirituală, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008

Ceea ce dai lumii se întoarce la tine

Who's afraid of the big bad wolf?

Mihaela Miroiu inspiră Europa

Iulian Mîţa - „Maternitate“, 2009, 85x80 cm

Radio Whisper - Şoapta ta de muzică

Radio Whisper | RadioWhisper.com

Din colecţia mea de citate

JEROME K. JEROME

„Există doar o singură povestire (...). Stăm la mesele noastre de lucru şi scriem şi scriem, dar povestirea este întotdeauna aceeaşi. Oamenii au spus-o şi tot ei au ascultat-o cu mulţi ani în urmă; ne-o spunem unul altuia astăzi. Ne-o vom spune unul altuia şi peste o mie de ani de aici înainte, iar povestea este aceasta: Trăia odată un bărbat, iar o femeie îl iubea.“

„Este un basm pe care l-am citit cu mulţi, mulţi ani în urmă şi nu a încetat niciodată să mă urmărească. Spune cum un băieţel s-a urcat odată pe un curcubeu. Iar la capătul curcubeului, exact în spatele norilor, a găsit un oraş minunat. Casele sale erau din aur, străzile lui erau pavate cu argint, iar lumina care strălucea deasupra lui era asemeni luminii care cade asupra lumii adormite în zori. În acest oraş erau palate atât de frumoase încât îţi satisfăceau toate dorinţele, numai să le priveşti. Templele erau atât de perfecte, încât cei care îngenuncheau în ele erau curăţaţi de păcate. Şi toţi oamenii care locuiau în acest oraş minunat erau mari şi buni, iar femeile mai frumoase decât femeile din visul unui tânăr. Iar numele oraşului era Oraşul lucrurilor pe care oamenii au vrut să le facă.“

- din Arta de a nu scrie un roman, Ed. Junimea, 1987, în original Novel Notes

Cu Eddie: mica cititoare şi marele scriitor

Lăsaţi vocea asta să vă surprindă: Vitas Bumac

Train of Trainers

Din colecţia mea de citate: lecţia de seducţie

ANTOINE DE SAINT-EXUPÉRY

„- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă ...
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist.
- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
- A! Iartă-mă, rosti micul prinţ.

Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă „a îmblânzi“? (...) Ce trebuie să fac?
- Trebuie să ai foarte multă răbdare - răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine...

Astfel, micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape (...), vulpea zise:
- Iată care-i taina mea, e foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

- Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor - spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.“


Puteţi citi textul integral, ilustrat cu desenele autorului, la http://www.miculprint.go.ro/

THE REAL MEATRIX: Vitele distrug Terra - Fapte şi cifre

Din colecţia mea de citate

ANTHONY ROBBINS

„Laptele matern conţine 2,38% proteine la naştere şi se reduce la 1,2-1,6% în decurs de 6 luni. Asta-i tot. De unde atunci ideea că fiinţele umane au nevoie de cantităţi masive de proteine?
(...)
Care este cel mai măreţ plan de marketing din lume? Este acela prin care să-i faci pe oameni să creadă că vor muri dacă nu-ţi folosesc produsul. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu proteinele. (...) Ce foloseşte organismul vostru pentru a obţine energie? Mai întâi fructoză din fructe, legume şi muguri germinaţi. Apoi amidon. Apoi grăsimi. Ultimul lucru de care are nevoie pentru a produce energie este proteina. (...) Ce părere aveţi despre ideea că proteina ajută la creşterea rezistenţei? Greşit. Excesul de proteine provoacă în organism exces de azot, care provoacă oboseală. (...) Dar ce părere aveţi despre faptul că proteinele ajută la formarea oaselor puternice? Din nou greşit. Este tocmai opusul. Consumul exagerat de proteine este mereu legat de osteoporoză, înmuierea şi slăbirea oaselor. Oasele cele mai zdravene de pe planeta noastră le au vegetarienii.“

- din Putere nemărginită, Ed. Amaltea, Bucureşti, 2001

Aţi fi visat la un asemenea spectacol al perfecţiunii fizice?

Susţin BiOS!

BiOS - căştile care ţin cont de creier

Asta vreau sa fac la 80 de ani!

Răzvan Mitulescu - „Fabrica de fluturi“, cărbune pe carton, 70x70 cm, 2005, Bucureşti

Un loc în care oamenii îşi explorează limitele prin creaţie aici şi acum

Modelul meu feminin: Doris Day în Pillow Talk

Modelul meu masculin: Edward Norton in Iluzionistul

Robinetul cu filmuleţe

Loading...

Hai s-o facem, România!



















© Bun venit și mulțumesc pentru interesul acordat blogului meu! Materialele publicate aici sunt originale și protejate de legea drepturilor de autor. Dacă doriţi să reproduceţi textele sau ilustraţiile de pe acest site în scopuri necomerciale, este suficient să citaţi sursa: http://www.luxinside.blogspot.com/. Pentru reproducerea textelor şi ilustraţiilor în scopuri comerciale (și/sau pentru imaginile hi rez) vă rog sa mă contactaţi la luciana@home.ro .