Mai treceţi din când în când pe aici... pentru că e locul unde adaug tot ce găsesc bun şi frumos... Dacă aveţi şi voi citate de arătat la lume, m-aş bucura să le adăugaţi pe pagină, sub formă de comentarii (tehnic, cred că deocamdată e singura soluţie posibilă). Mulţumesc!
ANTOINE DE SAINT-EXUPÉRY
„- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă...
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist.
- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
- A! Iartă-mă, rosti micul prinţ.
Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:
- Ce înseamnă "a îmblânzi"? (...)
- E un lucru care prea e dat uitării - zise vulpea. Înseamnă "a-ţi crea legături"...
- A-ţi crea legături?
- Desigur - zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn pe lume...
(...)
- Te rog... îmblânzeşte-mă, zise apoi. (...) Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim... Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!
- Ce trebuie să fac? rosti micul prinţ.
- Trebuie să ai foarte multă răbdare - răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine...
A doua zi, micul prinţ veni din nou.
- Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră, zise vulpea. Dacă, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un freamăt şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie ritualuri.
- Ce-i acela ritual? zise micul prinţ.
- E şi el ceva cu totul dat uitării - zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. (...)
***
Astfel, micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape (...), vulpea zise:- Iată care-i taina mea, e foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
- Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor - spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.
- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.
- Numai timpul cheltuit cu floarea mea..., făcu micul prinţ, ca să ţină minte.
- (...) Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător de floarea ta.
- Eu sunt răspunzător de floarea mea..., spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.“
***
„Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii:
- Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimic - le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, şi nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum era şi vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele, o sută de mii de vulpi. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar acum ea nu are-n lume seamăn. (...)
Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte, nimeni n-ar avea de ce sa moară pentru voi. Despre floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemeni vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o eu cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar şi cum tăcea.
Fiindcă ea e floarea mea.“***
„Important este să rămâi stăpân pe tine în vederea unui ţel care încă nu se desluşeşte. Acest ţel nu e deloc pentru Raţiune, ci pentru Suflet. Sufletul ştie să iubească, însă el doarme. Ispita, cunosc în ce constă ea la fel de bine ca şi un teolog din vechime. A fi ispitit înseamnă a ceda judecăţilor Raţiunii când Sufletul doarme.“
„După nouă luni de război n-am reuşit încă să obţinem ca uzinele producătoare de mitraliere şi pârghii de comandă să le adapteze pe acestea la condiţiile climaterice de la mare altitudine. Şi aici nu e vorba de vreo neglijenţă din partea oamenilor. Oamenii, în marea lor majoritate, sunt cinstiţi şi conştiincioşi. Inerţia lor, mai totdeauna, este un efect şi nu o cauză a zădărniciei eforturilor lor. (...)
Trăim în măruntaiele oarbe ale unei administraţii. O administraţie e ca şi o maşină. Cu cât e mai desăvârşită, cu atât exclude mai mult orice intervenţie umană. Într-o administraţie perfectă, unde omul joacă rolul unei roţi dinţate, lenea, necinstea, nedreptatea nu mai au prilejul de a se vădi.
Dar, aşa cum o maşină e construită pentru a efectua un şir de mişcări prevăzute o dată pentru totdeauna, la fel şi o administraţie nu e în stare de ceva creator. Ea conduce. Aplică cutare pedeapsă pentru cutare greşeală, cutare soluţie pentru cutare problemă. O administraţie nu e concepută pentru a rezolva noi probleme. Dacă într-o maşină de ambutisare introduci nişte bucăţi de lemn, nici vorbă să iasă din ea mobilă. Pentru ca maşina s-o poată face, ar trebui ca un om să aibă dreptul de a zdruncina. Însă într-o administraţie, concepută să evite nedoritele iniţiative umane, rotiţele resping intervenţia omului. Ele îl resping pe ceasornicar. (...)
Uneori se întâmpla că o mare năpastă strica minunata noastră maşină administrativă, şi atunci, când se dovedea că nu mai poate fi reparată, era înlocuită, din lipsă de ceva mai bun, cu simpli oameni. Şi oamenii salvau totul.“
- din Pilot de război, în volumul Pământ al oamenilor, Ed. Litera, Chişinău, 1997
Postări
Un comentariu:
Citate in limba engleza despre puteti citi si pe Quotes Web.
Trimiteți un comentariu