Împărtăşeşte-mă din frumuseţea ta

Există un motiv foarte clar pentru care merită să afli cine eşti: ca să ştii ce ai de oferit. De la maeştri iluminaţi la moguli ai finanţelor, mulţi ne spun că abundenţa şi împlinirea apar doar după ce reuşeşti să oferi ceva de valoare semenilor. Abia atunci când oferi, oamenii te vor răs-plăti, te vor plăti multiplicat, proporţional cu impactul tău în viaţa lor.

Uşor de spus: „Oferă!“. Vrem cu toată sinceritatea să dăm ceva celorlalţi, dar ni se pare că totul a fost deja inventat, sistematizat, dăruit de către alţii. Oare de ce? Doar ne-am născut cu toţii, se zice, având un dar, ceva bun de împărţit!

Ceea ce ne lipseşte este conştiinţa acestui dar. Pentru că el este legat de Sinele fiecăruia, iar căutarea Sinelui a fost mai tot timpul o îndeletnicire facultativă, un fel de hobby pentru câţiva non-conformişti. Din fericire, acest blog este pentru non-conformişti, pentru căutători, pentru optimiştii care cred că stă în puterea lor să facă ziua de mâine mai bună decât cea de azi. Şi nu suntem puţini deloc!

Există tehnici, foarte accesibile, prin care poţi să afli cine eşti. Una dintre ele se cheamă „Who is in?“ şi va fi pusă la lucru, pentru a treia oara în România, între 1 şi 3 mai 2009, la Bucureşti, cu ajutorul lui Yves Rakendra Legroux. Este concepută special pentru occidentali şi cere, e adevărat, un efort: să-ţi închizi telefonul pe durata cursului. Vei folosi frecvenţe ceva mai subtile ca să comunici cu tine...

Pentru că am trecut deja de două ori prin asta, pot să vă spun un secret: Sinele nu se găseşte, de fapt, ci se afirmă. Nu gândeşti cine eşti, ci simţi cine eşti, iar asta îţi schimbă complet percepţia despre tine. Din acest punct, procesul de afirmare a Sinelui e diferit pentru fiecare participant, ceea ce înseamnă că, atunci când ştii cine eşti, teama de concurenţă dispare. E loc pentru toată lumea, e timp pentru toate, încearcă!

Pentru că se adresează ansamblului corp-minte-spirit, metoda „Who is in?“ e susţinută de meditaţii active Osho şi pigmentată cu dans şi exerciţii de grup. Te aşteaptă un week-end de trăire intensă, în care descoperi cum ar fi viaţa dacă toate nivelurile fiinţei tale ar fi satisfăcute. Te aşteaptă un week-end în care să aplici ceea ce doar ai citit în cărţi de psihologie sau spirituale. Cheia seminarului stă în exerciţiile cu partenerul-oglindă, prezenţa lui devine acel cablu de siguranţă de care ai nevoie pentru a te scufunda în tine.

Aşadar, călătoreşti în dimensiunea interioară, te întorci şi – surpriză! – lumea e amuzantă, viaţa e distractivă, existenţa ta are un sens, ai libertate totală să-ţi alegi misiunea pe planeta Pământ. Sigur, eu prezint aici transformările „pe repede înainte“. Dar „Who is in?“, împreună cu celelalte koan-uri (întrebări paradoxale preluate din tradiţia zen), continuă să lucreze în subconştient şi poţi păţi aşa cum am păţit eu: într-o zi absolut obişnuită te loveşte „revelaţia“ – după care lumea se colorează şi te trezeşti dimineaţa râzând.

Seminar „Who is in?“
Facilitator: Yves Rakendra Legroux, discipol Osho cu vasta experienţă în terapie (aveţi un link pe coloana din dreapta către site-ul lui)

Conferinţă înainte de seminar: 30 aprilie 2009, 19.00-21.00, Club Mandala, Str. Dr. Paleologu nr. 20 (zona Mântuleasa)

Perioada seminarului: 1-3 mai 2009
Locaţia seminarului: Casa Satya, Bucureşti, str. Banu Manta nr. 25 (aproape de Primăria Sector 1)

Detalii pentru înscriere: http://skymindblog.wordpress.com/

Colecţia de citate VII - Dale Carnegie

„Am avut odată toana postitului şi n-am mâncat şase zile şi şase nopţi la rând. Nu mi-a fost greu. Mi-a fost mai puţin foame la sfârşitul celei de-a şasea zile decât la capătul celei de-a doua. Totuşi, ştiu, ca şi dumneavoastră, că sunt oameni care cred că au comis o crimă lăsându-şi familiile sau angajaţii să postească şase zile întregi; dar au inima uşoară când îi lasă şase zile, şase săptămâni şi uneori chiar şaizeci de ani fără a le oferi aprecierea sinceră de care sunt aproape la fel de înfometaţi ca de hrană.“

„Hrănim trupurile copiilor, prietenilor şi angajaţilor noştri, dar cât de des le hrănim respectul de sine? Le dăm friptură şi cartofi ca să îi energizăm, dar uităm să le oferim cuvinte de apreciere care ar răsuna în minţile lor ani de zile, ca muzica galactică a luceferilor de dimineaţă.“

(Zicală citată în carte:) „Voi merge pe acest drum o singură dată, aşa că nu mă voi da în lături de la nici o binefacere pe care pot s-o ofer, de la nici un lucru amabil pe care îl pot rosti. Dacă amân sau neglijez să fac astfel, voi pierde şansa care mi s-a dat, pentru că nu voi mai reveni aici.“

„Aproape în fiecare vară mă duc la pescuit pe lacul Maine. Mie, unuia, îmi plac foarte mult căpşunile cu frişcă, dar mi-am dat seama că, dintr-un motiv bizar, peştilor le plac râmele. Deci când merg la pescuit nu mă gândesc la ce vreau eu, ci la ce vor ei. Nu am pus în cârlig căpşuni cu frişcă. În schimb, am atârnat un vierme sau o lăcustă în faţa peştişorului şi l-am întrebat: «Nu ţi-ar plăcea aşa ceva?»
De ce să nu avem acelaşi bun simţ când «pescuim» oameni?“

- din Secretele succesului, Ed. Curtea Veche, 2002

Colecţia mea de citate - azi Antoine de Saint-Exupéry

Mai treceţi din când în când pe aici... pentru că e locul unde adaug tot ce găsesc bun şi frumos... Dacă aveţi şi voi citate de arătat la lume, m-aş bucura să le adăugaţi pe pagină, sub formă de comentarii (tehnic, cred că deocamdată e singura soluţie posibilă). Mulţumesc!

ANTOINE DE SAINT-EXUPÉRY

„- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă...

- Sunt o vulpe, zise vulpea.

- Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist.

- Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.

- A! Iartă-mă, rosti micul prinţ.

Însă, după un răstimp de gândire, adăugă:

- Ce înseamnă "a îmblânzi"? (...)

- E un lucru care prea e dat uitării - zise vulpea. Înseamnă "a-ţi crea legături"...

- A-ţi crea legături?

- Desigur - zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn pe lume...

(...)

- Te rog... îmblânzeşte-mă, zise apoi. (...) Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim... Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

- Ce trebuie să fac? rosti micul prinţ.

- Trebuie să ai foarte multă răbdare - răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine...

A doua zi, micul prinţ veni din nou.

- Mult mai frumos era dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră, zise vulpea. Dacă, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un freamăt şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie ritualuri.

- Ce-i acela ritual? zise micul prinţ.

- E şi el ceva cu totul dat uitării - zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. (...)

***

Astfel, micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape (...), vulpea zise:- Iată care-i taina mea, e foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

- Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor - spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.

- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă.

- Numai timpul cheltuit cu floarea mea..., făcu micul prinţ, ca să ţină minte.

- (...) Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător de floarea ta.

- Eu sunt răspunzător de floarea mea..., spuse după dânsa micul prinţ, ca să ţină minte.“

***

„Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii:

- Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteţi nimic - le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, şi nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum era şi vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele, o sută de mii de vulpi. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar acum ea nu are-n lume seamăn. (...)

Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte, nimeni n-ar avea de ce sa moară pentru voi. Despre floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemeni vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o eu cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar şi cum tăcea.

Fiindcă ea e floarea mea.“***

- din Micul prinţ. Puteţi citi textul integral, ilustrat cu desenele autorului, la http://www.miculprint.go.ro/

„Important este să rămâi stăpân pe tine în vederea unui ţel care încă nu se desluşeşte. Acest ţel nu e deloc pentru Raţiune, ci pentru Suflet. Sufletul ştie să iubească, însă el doarme. Ispita, cunosc în ce constă ea la fel de bine ca şi un teolog din vechime. A fi ispitit înseamnă a ceda judecăţilor Raţiunii când Sufletul doarme.“

„După nouă luni de război n-am reuşit încă să obţinem ca uzinele producătoare de mitraliere şi pârghii de comandă să le adapteze pe acestea la condiţiile climaterice de la mare altitudine. Şi aici nu e vorba de vreo neglijenţă din partea oamenilor. Oamenii, în marea lor majoritate, sunt cinstiţi şi conştiincioşi. Inerţia lor, mai totdeauna, este un efect şi nu o cauză a zădărniciei eforturilor lor. (...)

Trăim în măruntaiele oarbe ale unei administraţii. O administraţie e ca şi o maşină. Cu cât e mai desăvârşită, cu atât exclude mai mult orice intervenţie umană. Într-o administraţie perfectă, unde omul joacă rolul unei roţi dinţate, lenea, necinstea, nedreptatea nu mai au prilejul de a se vădi.

Dar, aşa cum o maşină e construită pentru a efectua un şir de mişcări prevăzute o dată pentru totdeauna, la fel şi o administraţie nu e în stare de ceva creator. Ea conduce. Aplică cutare pedeapsă pentru cutare greşeală, cutare soluţie pentru cutare problemă. O administraţie nu e concepută pentru a rezolva noi probleme. Dacă într-o maşină de ambutisare introduci nişte bucăţi de lemn, nici vorbă să iasă din ea mobilă. Pentru ca maşina s-o poată face, ar trebui ca un om să aibă dreptul de a zdruncina. Însă într-o administraţie, concepută să evite nedoritele iniţiative umane, rotiţele resping intervenţia omului. Ele îl resping pe ceasornicar. (...)

Uneori se întâmpla că o mare năpastă strica minunata noastră maşină administrativă, şi atunci, când se dovedea că nu mai poate fi reparată, era înlocuită, din lipsă de ceva mai bun, cu simpli oameni. Şi oamenii salvau totul.“

- din Pilot de război, în volumul Pământ al oamenilor, Ed. Litera, Chişinău, 1997